Avort la cerere

Avort la cerere la maternitatea Giulesti – o opinie

Saptamanile trecute pe toate canalele de stiri a rasunat cazul unei femei care acuza faptul ca la maternitatea Giulesti a fost lasata de medicul de garda si de asistente sa avorteze singura. Desi a asteptat 10 ani sa ramana insarcinata, in momentul in care a aflat ca bebelusul pe care il poarta sufera de sindromul Down, a hotarat sa intrerupa sarcina. Nu voi intra in toate amanuntele acestui caz pentru ca nu acesta este scopul acestui articol.

Avort la cerere
Intr-un interviu aceasta femeie afirma ca este usor sa judeci din spatele unui birou situatia ei. Da, in general e usor sa judeci, dar in astfel de cazuri consider ca este nedrept sa taci si sa nu spui adevarul. Vorbim de umilintele la care o femeie a fost supusa intr-un spital. Nu e absolut nimic nou in Romania. Cazuri de umilire a femeilor in maternitati putem sa intalnim aproape zilnic, in toata tara, din pacate. Tot ea spunea ca vrea sa lupte pentru drepturile femeilor insarcinate. Ma intreb acum pentru dreptul la viata al unui copil care nu s-a putut apara singur de propria mama cine lupta? Cine ia partea acelui copil care s-a nascut viu si a fost lasat sa moara?

Realizeaza aceasta femeie ca de vreme ce a auzit scancetul bebelusului, acel copil a venit pe lume viu si ca poate ar fi avut sanse sa traiasca chiar de la acea varsta daca i s-ar fi acordat ingrijirea corespunzatoare? Cine ii da dreptul sa ia o viata? Cine i-a dat dreptul ei sa hotarasca ca acea fiinta trebuie sa moara? Poate aceste cuvinte par dure, dar nimeni nu are dreptul sa ia viata unui copil, nimeni nu are dreptul „sa il scuteasca de chinuri si sa-l trimita in rai”. Aceasta femeie s-a scutit pe ea de chinuri, s-a scutit pe ea de a ingriji un copil cu handicap si a luat fara remuscari viata propriului copil pe care sustine ca l-a dorit si asteptat 10 ani. Am auzit multi parinti ai unor copii care sufera de sindromul Down povestind despre durerea pe care o traiesc, dar si despre bucuriile si marea iubire cu care acesti copii ii rasplatesc. In zilele noastre exista terapii, exista programe care vin in sprijinul persoanelor care sufera de aceasta afectiune. Multi copii cu aceasta afectiune reusesc sa se recupereze, nu total, ce-i drept, dar ajung sa fie independenti, sa nu mai depinda in totalitate de parintii lor sau de cei din jur.

Lacrimile ei ar fi trebuit sa fie pentru acel copil pe care i l-a daruit Dumnezeu, dar pe care ea l-a refuzat. Revolta ei ar trebui indreptata spre propria alegere, in primul rand, apoi spre relele tratamente de care a avut parte in spital si care sunt cat se poate de credibile.

E trist si alarmant ca traim intr-o societate in care exista indivizi extrem de vocali cand vine vorba de eutanasierea cainilor vagabonzi, dar foarte putini pledeaza pentru viata oamenilor, pentru viata copiilor care sunt nedoriti si sfarsesc prin a fi „eutanasiati” de catre proprile mame.

Calmens foloseste cea mai sigura metoda pentru sanatate, potrivita pentru majoritatea femeilor. Aceasta are un nivel de eficacitate ridicat, oferind 18-20 zile de viata sexuala libera pe perioada unui ciclu mediu de 28 de zile.

Eficacitatea tuturor metodelor de planificare familiala depind intr-un grad foarte mare de actiunile persoanelor implicate.

Metoda Calmens este bazata pe determinarea datei ovulatiei si calcularea perioadelor sigure si nesigure din ciclul menstrual.

Comandati chiar acum programul Calmens daca doriti sa folositi metoda naturala de contraceptie, o metoda 100% naturala si 100% sigura pentru sanatatea dvs.

%d blogeri au apreciat: